haiawatha.blogspot.com Web analytics

vineri, 16 iulie 2010

Scrisoare dintr-o Veneţie Ideală!

UPDATE: epistola răspuns AICI

Dragă Mişule,

Îţi scriu de această dată pentru a vorbi poate despre cel mai delicat, mai intim şi mai important lucru pentru noi: iubirea! În perioada asta am avut mult timp să mă întreb multe lucruri şi să îmi răspund altora, fără ca măcar să năzuiesc să pătrund cu adevărat misterul acestei arte. M-am întrebat ce anume iubim şi de ce iubim, când iubim şi când încetăm să mai iubim, cine e ea şi dacă exită, cât o vom mai căuta şi dacă nu vom obosi odată să tot întoarcem lumea pe dos în căutarea ei!
Ştii, poate că niciodată nu o să pot răspunde întrebărilor de mai sus şi poate că până la urmă nici nu e important să fie un răspuns anume, însă mereu am ştiut că odată pronunţat acel blestemat Te iubesc, ceva fundamental se schimbă în armonia universului. Când iubeşti ai de-a face cu marile energii ale lumii, cu moartea şi cu viaţa, cu un soi de magie neagră sentimentală şi dacă nu eşti suficient de implicat, dacă faci echilibristică, dacă flueri în biserică, rişti să te arzi pe tine şi pe cei din jur ireversibil.

din Before Sunrise, devenit film de cult pentru noi

Pentru asta am ştiut mereu bunule prieten că trebuie să jucăm corect, să stăm cu cărţile pe masă, să aruncăm tot înainte, să riscăm tot, inclusiv viaţa, sentimentele, idealurile, visele! Mereu când am iubit, am iubit până la capăt şi mereu am ştiut că din marile iubiri nu se poate pleca fluierând pentru ca apoi să aştepţi să îţi fie bine. Dintr-un proiect important nu se plecă decât atunci când el e consumat şi ai sacrificat şi ultima fărâmă de energie pentru succesul lui; ei dar să să nu faci asta, cum spuneam odată, reuşeşti să îţi creezi un Gheltz, îţi atragi un blestem groaznic. Cu toate astea uneori, oricât de mult am lupta, oricât de tare am dori, orice am face şi am fi dispuşi să facem, uneori lucrurile nu ies, eşuează, sunt jucate de celălalt.

Îmi amintesc de o scenă din Before Sunrise, când El îi cere Ei pe care nici nu o sărutase măcar, să coboare din tren, cu el, în Viena, o zi! Ea ezita, aşa cum e normal să fie, dar el îi spune despre clipa când va fi bătrână, va ţine nepoţica pe picior şi îşi va trece în revistă viaţa. Atunci, printre o sumedenie de iubiţi blazaţi, şterşi, printr-o sumededie de eşecuri, unul poate chiar în căsnicie, va apărea chipul unuia, care i-a cerut odată să coboare cu el din tren o zi doar în Viena, sau de ce nu în Veneţia! Mereu mi-a fost teamă de acea discuţie cu nepotul meu şi milă de cea care va discuta cu nepoţica ei!


şi un vals al Vienei, de la Adina, cu mulţumiri şi scuze

"Femeile sunt poveşti" am citit la Zorba odată şi mereu de atunci am găsit argumente pentru asta. Uneori sunt intense, alteori uşoare ca un şpriţ, uneori horor, alteori XXX, uneori de război, alteori romantice, uneori SF, alteori casnice, uneori fără sens, alteori profetice, ei bine şi măcar una sau două poveşti de familie. Pe unele le uiţi repede, altele şi după mult timp te fac să scuipi în sân, unele le reciteşti cu plăcere, iar unora continui chiar să le mai descoperi capitole noi. Toate sunt frumoase, dar mereu eşti gata să le laşi pe toate, să le uţi simpla exitenţă, dacă al naibii să o ia, ar fi una atât de frumoasă încât să nu aibă capăt, să rămână o poveste care se scrie continu...
Aşa că din nou în căutarea Ei ridic pânzele amice, de aici, dintr-o ideală Veneţie, confundată din neatenţie probabil cu o Ithaca, către... a 18-a poveste de adormit copii! Şi cât de fericti aş fi să mă opresc într-o reală Genovă; atât de fericit că în prostia mea aş numi-o iarăşi acasă!

Şi acum... să aprindem iarăşi noaptea prieten vechi şi de nădejde! Câtă vreme sunt porturi în lume, cât timp e apă în ocean, bere neagră în butoaie şi ochi sfredelitori pe chipuri de zeiţe păcătoase, să ascundem măcar bine focul iubirilor irosite!

...

18 comentarii:

  1. Before Sunrise e unul dintre filmele mele de suflet! Dar spune-mi că ai văzut şi Before Sunset, continuarea. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. vai, cat de frumos ai scirs aici Edu!
    Nu, nu exista raspunsuri la intrebarile acelea, cel putin pentru mine, asta pentru ca nici acum nu le'am primit si nu cred ca o se la mai primesc. Dar fiind libera, nu cred ca le mai caut decat din curiozitate.
    Tot voiam sa ma un la un film cat mai curand, acum stiu si la ce;)).

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca te ajuta cu ceva, sa stii ca inteleg. Si empatizez, cumva. Si e foarte frumos, intr-adevar, ce ai scris.

    RăspundețiȘtergere
  4. inainte sa il cunosc pe edu, eram indiferenta in fata iubirii. adica, ma induiosa, dar nimic mai mult. acum sunt chiar curioasa sa ma vad indragostita pentru prima oara. cred ca doar un poet ma va putea iubi:)). si cred ca voi suferi foarte mult. indoit, poate, decat au suferit alte fete.

    abia astept!!!:))

    salut!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mutullica de fapt sunt doua Before Sunrise, si altul facut la 9 ani dupa Before Sunset, sa le vezei asa!


    Lorelei bine ai venit in Calatoria mea mai intai, chiar daca una la final! Si gandul ca ceea ce scriu nu e doar pentru mine, ca macar una sau doua persoane se pot identifica cu situatii nicidecum inedite, ci banale in naturaletzea lor, ma bucura!

    RăspundețiȘtergere
  6. dani. sa fim corecti, inainte sa il cunosti pe edu aveai 13 ani, era greu sa fi cunoscut iubirea :D

    Despre suferintza... cred ca suferim cam la fel, unii insa o ascultam si o ducem pana la capat, iar alti mai si scriem despre ea... din pacate suntem mai egali in iubire decat vream!

    Salut tanara prietena!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cat de frumos a fost filmul,o alta scena favorita,a fost cand i-a spus ei sa se opreasca putin,sa-i faca o poza,a privit-o ...mimand clinchetul de la shuter,imi si imaginez peste cativa ani,poza ei ,poate putin prafuita din mintea lui:).

    RăspundețiȘtergere
  8. Apropo de Before Sunset,sunt filme a caror continuare nu trebuie sa existe,strica toata imaginea idilica din primul,asa cum eu mi-am imaginat-o ,iar finalul era al meu...
    As fi vrut sa nu fi vazut Before Sunset.

    RăspundețiȘtergere
  9. ai dreptate! 8-|... toate la timpul lor, cum ar zice un batran mosneag!

    nu sunt de acord cu faptul ca suntem egali in iubire. in primul rand pentru ca putini sunt cei care iubesc cu adevarat si, in al doilea rand, pentru ca simtim diferit. candva am sa dezvolt asta. cat de curand. si simtirile, in perspectiva mea implica, inevitabil, spiritul. desi suna caraghios cuvantul asta care e de atatea si atatea ori interpretat gresit la tv, pe internet si prin revistee!!!

    Salut, intelept si vesnic prieten!

    RăspundețiȘtergere
  10. spune-mi si mie, domnule Edu, ce ai facut la bac. stiu ca n-are legatura cu postarea. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna Badafly, eu spun ca as fi vrut sa fie doar Before Sunset :)) imi pare mult mai matur, mai echilibrat, mai real... si mai optimist!

    Fluturele Rosu mai intai multumesc de vizita, de pasitul alaturi!
    Putin mistic... mereu e vina unui zeu, mereu e vina uei zeitze... asa e lumea croita!

    RăspundețiȘtergere
  12. dani. despre iubire imi e tare teama sa nu calc in strachini, uneori imi dau seama ca nu stiu mai nimic si ca nu invat nimic!

    iti urez iubiri frumoase, putine si fara final!

    Salut

    ST. bacul acum multi ani cand l-am dat a iesit bine, bacul asta fictiv, fara legatura cu postarea, e unul mai putin fericit ca alt tau, sunt convins :))!

    RăspundețiȘtergere
  13. Mie mi-au placut amandoua, pentru ca am vazut acolo si schimbarile din mine. La 35 de ani pot spune cu mana pe inima ca asa se intampla, am avut parte de reintalniri distantate de ani. In plus la Paris am stat ultima oara (2004, anul productiei filmului:) fix in aceeasi curte, de l'Étoile d'Or, si m-am plimbat pe aceeasi fosta linie ferata. Mai lipsea cineva sa fim doi, dar perfectiunea strica farmecul.

    RăspundețiȘtergere
  14. Intodeauna o placere sa te am aici Antoaneta... si sincer te invidiez, daca imi e permis chiar si pentru imperfectiunea asta! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Imi place filmu, dar mai mult viata mea :)) Si eu am intalnito pe Charlotte din Vancover care se ducea in Venetia cu trenul.

    RăspundețiȘtergere
  16. Pfffff as da o sticla buna de cogniac pentru povestea asta si macar o seara bunule David!

    Te invidiez prieteneste si nap, ma bucur sincer... lumea inca mai are o sansa :))

    Ah, si nu stiu de ce nu mai pot intra pe blogul tau... sper sa nu dispari cu Camera D!

    RăspundețiȘtergere
  17. Continuarea...Eram in Budapesta, veneam din Milano cu tenul , după ce muncisem o vara in Alpii Francezi, și am întâlnit-o pe Charlotte in gara. M-a întrebat de pe ce peron se ia trenul spre Veneția. Eu voiam sa o întreb pe ea de pe ce peron se ia spre Arad. Haha și o zi și o noapte am oprit timpul in Gara din Budapesta. Am pipăit zidurile oraselor cu mâinile, am privit podurile și luminile orașului și ne-am iubit.

    RăspundețiȘtergere