I hope for nothing. I fear nothing. I am free.

Povestea noastră e fabuloasă. Totul începe cu un plâns puternic, apoi  învăţăm să ne jucăm, studiem, ne distrăm, creştem, mergem la serviciu, ne căsătorim, construim o carieră, hrănim copii, călătorim, apoi îmbătrânim, devenim nostalgici, treptat lumea începe să moară în jurul nostru şi în final murim şi noi. Totul durează în medie 70-75 de ani.   

Să vă mai spun una bună
Mi-o plăcut ţuica de prună
Cu prietenii la birt
Uitam şi de ce-am venit

 

Mi-am amintit azi de un exerciţiu mai vechi, unul niţel sinistru.  Exerciţiul constă în a privi oameni din jur şi a încerca să îţi imaginezi în clipa morţii lor, ce s-ar putea scrie pe epitaf. Cum ar suna acel pumn de cuvinte şi la ce s-ar referi ele.

Monument din "Cimitirul Vesel" din Săpânţa

În Roma se bătea cu mândrie în piatră  întregul cursus honorum, întreaga traictorie socială, menţionând cu drag şi rubedeniile până înapoi la merioada mitică. La Săpânţa geniul popular  a ştiut de asemenea să articuleze în puţine cuvinte poveşti similare. Dar despre noi ce se va putea spune?  

Despre omul modern, liber, independent, metrosexual, conştient, informat, grăbit, echilibrat şi stăpân pe sexualitatea lui, despre omul ăsta ce e de spus? Poate foarte multe, poate nimic, oricum pe morminte în afara numelui şi a anilor, de ani buni nu se mai scrie nimic...

...