haiawatha.blogspot.com Web analytics

duminică, 11 septembrie 2011

On the road again... and again...

"Tu – cel ce ca Ulisse vii acasă - 
ajuns pe prag, priveşte-o clipă-n sus:
Apollo te mai ţine-n marea-i plasă,
Ca pe-un vânat captiv, dar nesupus."
Ştefan Augustin Doinaş - Ulisse
 (from windwhisperer)

Între tânărul care poate orice, care poartă în rucsacul lui bastonul de mareşal şi şarlatanul care păcăleşte viaţa cu o familie palidă şi o carieră banală, se dezvoltă o adâncă malformaţie, un spectaculos efect schizofrenic. Ceva îl face să abandoneze Marea Iubire, Marele Plan şi în general Marele din viaţa sa. Treptat învăţă să funcţioneze cu micile iubiri, micile planuri, micile prietenii şi în general cu jocul mic.

One Shot
În camera mea două lumânări îşi trag ultimele suflări, un ventilator de mărimea unui ghiozdan de şcolar încearcă să răcorească seara, iar o sticlă de vin rose îşi dă obştescul sfârşit. O vară stă să se încheie, bagajele aşteaptă iar să fie făcute şi altor oameni remarcabili urmează să le spun, aşa cum obişnuiam cu Mişu odată: iar de nu ne vom mai revedea, îţi doresc o viaţă minunată înainte...

Cine mai e acum "piele roşie"
Dacă iei în mână un glob pământesc, îl învârţi şi pui la întâmplare degetul pe harta nu ai să dai de un loc unde nu a fost, sau nu este unul din prieteni mei. Şi sunt puţini la număr. Însă sunt pe drum şi încă mai poartă în raniţa lor măciuca aia de mareşal, oricât de grea ar fi; continuă să meargă înainte, chiar dacă îmbătrânesc, chiar dacă uneori rămân singuri. 
Toţi au valsat cu schizofrenia, cu tihna, dar în final toţi au reuşi să se elibereze, să mergem mai departe. De aia îi iubesc, de asta prefer să merg asemeni lor înainte, ca un fanatic, cu riscul de a mă risipi, de a pierde şi puţinul agonisit. De asta ei sunt pentru mine extraordinari, iar ceilalţi simpli ordinari. De asta îmi lipsesc atât de mult.
Baletul Maurice Bejart  - "The show must go on" Queen:

 

P.S. Spectaculoaselor tale scrisori bologneze (scrisoarea 1 şi scrisoarea 2) le pregătesc zilele astea dragul meu prieten şi camarad neobosit de drum, un răspuns cumsecade!

...

14 comentarii:

  1. Una dintre întrebările pe care mi le pun repetat...oare dacă alegi să stai, să ai o familie palidă și o carieră banală, așa cum zici, înseamnă oare că renunți implicit la Marele Plan? Oare nu există o îmbinare?

    RăspundețiȘtergere
  2. cum să nu mă întorc la tine? până şi timpul se întoarce acolo unde a mai văzut el o coapsă sublimă de nor...

    RăspundețiȘtergere
  3. Tu , cel ce ca Ulise vii acasa , ajuns in prag , priveste-o clipa-n sus : Apollo te mai tine-n marea-i plasa, ca pe-un vanat captiv , dar nesupus .

    RăspundețiȘtergere
  4. L.m.i stiu ce ma intrebi, pentru ca se face ca iti citesc cu mare placere blogul! De multe ori sunt radical, si pun lucrurile in doua gramezi: albe si negre.
    Fireste ca sustin familia si cred ca e binevenita, in masura in care nu e un abandon, un pansament, un simplu targ, o singuratate in doi! De regula insa asa e, doar o alterata forma de agregare sociala!

    Despre cariere banale... in masura in care slujesc unor proiecte viitoare, unor constructii personale ulterioare sunt justificabile, in rest la fel le vad ca pe compromisuri, unele importante chiar, de genul celor care te pot compromite! Te pot arunca in ordinar!

    RăspundețiȘtergere
  5. Corina ce mult mi-ai lipsit de pe aici! Multumesc, m-ai facut sa rosesc!


    ww cu voia ta am sa pun citatul in postare! Multumesc!
    Dincolo de versuri, Stf. Aug. Doinas si iubita/sotia lui Irinel Liciu reprezinta una dintre putinele si veritabiele povesti de iubire ale culturii romane!

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos!! Ai o incarcatura sufleteasca destul de bogata si esti dornic sa descoperi "noul"...orice "nou" care iti iese in cale!!

    Intr-adevar "sacul povestilor care trebuiesc spuse" se incarca din ce in ce mai mult!!!

    Sa iti traiesti din plin...viata in aventurile tale!! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-am vorbit si mi-ai harazit ca un oracol si stiu ca ai facut/o din suflet! Multumesc pentru asta NS si pentru ca inca te mai ostensti sa citesti ce pun aici!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu e vorba de nici o osteneala :)! Imi place ce citesc ,)...Placerea e de partea mea!

    RăspundețiȘtergere
  9. Oricât ai fi de sigur de fericirea de care te bucuri, eşti câteodată îndemnat să doreşti nenorociri şi întâmplări imposibile, ca să te poţi uita cu recunoştinţă şi veneraţie la nobila măreţie a unor anumite devotamente.

    RăspundețiȘtergere
  10. daca ai trecut...prin inima neagra de codru...chiar de nu esti ... un print din Levant... voi admira.... mistretul cu colti de argint...
    SAD , la mine-n suflet inseamna mult....

    RăspundețiȘtergere
  11. Mada multumesc pentru cuvinte, dap viata cel putin pentru mine e ca o cursa de carusel si sincer nu as da-o pe un traseu liniar si plicticos!

    WW sarutmana ca l-ai adus si in calatoria mea, nu stiu de ce il uitasem, il pusesem undeva de unde abia il mai zaream!

    RăspundețiȘtergere
  12. Viata mereu se incapataneaza sa iti dea peste cap Marele Plan, asa doar ca sa-ti arate cine e sefu'! Primul plan: Fara planuri! :) Doar asa poti fi surprins...intr-un mod (uneori) placut.

    RăspundețiȘtergere
  13. Iata o perspectiva sanatosa si foarte corecta, de la o tanara care cu atat mai mult mi-a lipsit!

    Multumesc Mutulica... asa e uneori merita sa dai dracu toate planurile!

    RăspundețiȘtergere